- pentarque
- pentarque [pɛ̃taʀk] n. m.ÉTYM. 1868; de pentarchie.❖♦ Hist. antiq. Chacun des cinq membres d'une pentarchie.
Encyclopédie Universelle. 2012.
Encyclopédie Universelle. 2012.
pentarque — (pin tar k ) s. m. Membre d une pentarchie. ÉTYMOLOGIE Pent..., et du grec, commander … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
pentarchie — [ pɛ̃tarʃi ] n. f. • 1372, repris 1796; gr. pentarkhiai ♦ Hist. antiq. Gouvernement de cinq chefs. Hist. mod. La pentarchie du Directoire. ● pentarchie nom féminin Groupement constitué par l Autriche, la Prusse, la France, la Grande Bretagne et… … Encyclopédie Universelle
pentarh — PENTÁRH s.m. Membru al unui guvern format din cinci şefi. / < fr. pentarque]. Trimis de LauraGellner, 19.07.2005. Sursa: DN PENTÁRH s. m. membru al unei pentarhii. (< fr. pentarque) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
-arque — ♦ Élément, du gr. arkhein « commander » : énarque. ⇒ archie. archie, arque éléments, du gr. arkhein, commander . arque V. archie. ⇒ ARQUE, élément suff. Finale de subst. empr. au gr. ent … Encyclopédie Universelle
pent- — pent(a) ♦ Élément, du gr. pente « cinq ». pent(a) élément, du grec pente, cinq . ⇒PENT(A) , PENT(É) , (PENT , PENTA , PENTÉ )élém. formant Élém. tiré du gr. «cinq … Encyclopédie Universelle
penta- — pent(a) ♦ Élément, du gr. pente « cinq ». pent(a) élément, du grec pente, cinq . ⇒PENT(A) , PENT(É) , (PENT , PENTA , PENTÉ )élém. formant Élém. tiré du gr. «cinq … Encyclopédie Universelle
penté- — ⇒PENT(A) , PENT(É) , (PENT , PENTA , PENTÉ )élém. formant Élém. tiré du gr. «cinq», servant à constr. des subst. et adj., surtout dans le domaine sc. et plus partic. en chim. I. [L élém. signifie «(composé de) cinq parties; (possédant) cinq… … Encyclopédie Universelle
pentarchique — [pɛ̃taʀʃik] adj. ÉTYM. XIXe; de pentarchie. ❖ ♦ Relatif à la pentarchie ou au pentarque … Encyclopédie Universelle
pentarchat — (pin tar ka) s. m. Dignité de pentarque ; durée de ses fonctions … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré